“Dragostea îi arată omului cum ar trebui el să fie. Când iubești, descoperi în tine o nebănuită bogăție de tandrețe și duioșie și nici nu-ți vine să crezi că ești în stare de o astfel de dragoste .” – A. P. Cehov
Și parcă pare ușor să spui un singur te iubesc și fii a mea, dar nu e așa. A început acum o lună și ceva în urmă când i-am zis în glumă și fără vre-o speranță că îmi va răspunde –Salut, cum la tine?…ea atunci a ridicat ochii și mi-a răspuns –Salut, bine. Tu?; atunci a fost prima oară când am simțit că sunt blocat și nu știam ce să îi zic în continuare, în acel moment am simțit cum mi se taie respirația și nu înțelegeam de ce, pentru că am mai avut norocul de a mai saluta oameni necunoscuți. Mi-am luat inima în dinți și i-am răspuns –Și eu bine. Tu vrei să pleci la vară în state?… după care a început o discuție lungă și sincer din tot ceea ce mi-a spus atunci am ascultat doar un sfert, pentru că majoritatea timpului îl acordam emoțiilor ei de pe față. Aveam impresia că o văd prima dată, chiar dacă o vedeam deja al 2 an la facultate. Aș scrie mult despre emoțiile ei de atunci când îmi lămurea cum și-a petrecut vara trecută în SUA. Zâmbea cu un zâmbet de copil, așa frumos și unic, îmi spunea despre lucrurile care i-au creat neplăceri și avea așa o față supărată, dar iarăși de gol o dădea ochii aia de copil.
Au trecut câteva zile ca să îmi dau seama că îmi place de ea și că îi duc dorul. Știam puțin despre ea, dar îmi era atât de dragă. Mereu așteptam momentul când ea va intra pe FB să îi spun ce simt, dar nu aveam curajul să îi spun direct. Au mai trecut câteva zile ca să îmi dau seama că sunt îndrăgostit de ea și de tot ce face. Avea un comportament diferit de un simplu prieten, începând de la cele mai simple vorbe până la asta că mi-a spus că sunt prost că fumez narghilea, părea amuzant, dar eu tot mai tare o îndrăgeam pentru ceea ce face.
Zilele treceau iar eu tot încercam să îi spun despre ce simt, până când ea a înțeles că eu o plac și mi-a zis: Hey, am o rugăminte. Nu te îndrăgosti în mine……….tăcere, șoc, durere și bătăi înzecite ale inimii. Am crezut că până aici a fost, am crezut că aici se va pune un punct momentelor pline de zâmbet și râs nebun, pentru că mă făcea să râd ca niciodată și ca nimeni. Am continuat să vorbim ca doi prieteni, dar totuși simțeam că o vreau lângă mine și că pe ea vreau să o alint și să ii spun ești a mea, dar…ceva nu mergea.
Neuitându-mă la ceea ce mi-a spus ea, am decis că nu mă dau bătut și să lupt mai departe pentru ea. Din nefericirea mea am mai primit așa o lovitură, însă era și mai apăsătoare pentru că eu am reușit să o îndrăgesc și mai mult, am reușit să mă îndrăgostesc și mai mult în chipul ei, în comportamentul ei, în caracterul ei, în vorbele ei, în ochii ei, în ea…
Totuși eu continuam să o cuceresc, să îi dau de înțeles că ne merităm unul pe altul și că aș da multe pentru ea. A venit seara în care ea mă invitase la un concert și trebuia să mergem împreună, am luat biletul cu 4 ore înainte de concert pentru că nu eram sigur dacă am să pot să merg, dar totuși am mers și nu o să regret niciodată. Asta era seara când am făcut cunoștință cu mămica ei, pentru că ea nu era gata și a trebuit să o aștept puțin. Da, da! nu am greșit nimic, am făcut cunoștință cu mămica ei, crăpa pământul de rușine sub mine, dar s-a trecut. Are o mămică de AUR, are o mămică foarte bună la suflet și așa deschisă. M-a servit cu un ceai și cu dulciuri, mă simțeam ca o roșie de rușine atunci, dar totuși a fost unul din cele mai frumoase momente ale vieții mele.
Nu a trecut mult timp și apare ea…………..atunci am zis: WOW! Era așa frumoasă, sclipitoare, neobișnuită, toată în roșu și așa mă privea de parcă vroia sa îmi zică –Ei și ce taci? Zi ceva!…..
Pe drum spre locul unde era concertul în timp ce conduceam automobilul mi-am permis și am luat-o de mână. La început nu a spus nimic, după care a spus lasă mâna mea și fii atent la drum. Am continuat să conduc dar tot nu înțelegeam de ce face așa? Ce nu fac corect?
Odată ajunși acolo am luat-o iar de mână și nu a spus nimic. Am ajuns la vestiar, trebuia sa lăsăm hainele acolo și eu am luat lucrurile noastre și așteptam în rând să le dau, în acest timp ea m-a cuprins de la spate. Ea nici nu știe cum am zâmbit eu atunci, hah..eram cel mai fericit din seara aia, acea simplă îmbrățișare a ei m-a făcut să mă simt în al nouălea cer. După eveniment care apropo era trecut de miezul nopții am decis să mergem la MCdonalds ca să ne răcorim cu câte o cola. După am mers într-un loc frumos din Chișinău, acolo a fost acel decisiv moment dintre noi doi. Acolo am primit acel sărut prin care am înțeles că totuși e DA. Fericirea care am simțit-o atunci nu am să o pot să o redau niciodată nimănui și nicicum. De aici a și pornit acea iubire despre care se pomenește în titlul acestei scrieri. Nu am să scriu pe lung și detaliat ce a urmat în următoarele zile de atunci și până acum pentru că au fost foarte multe momente care îmi demonstrau că nu am făcut greșit nimic în tot ceea ce am făcut până în acel moment. Am să spun doar de asta că are o familie frumoasă, veselă și numai de invidiat. Are o soră la fel de frumoasă ca ea. Are două nepoțele drăguțe tare tare și foarte vesele.
Și știți care e cel mai special lucru din tot asta? Pentru prima dată în viața mea am înțeles că nu este de ajuns să spui cuvinte dragi și să te simți bine că ai pe cineva alături. Cel mai frumos și special lucru este atunci când tu dai tot ce poți pentru ea și simți că faci asta din tot sufletul tău pentru că ai pentru cine și pentru ce. Nu am crezut vreodată că va fi cineva să mă completeze așa cum o face asta ea. Am înțeles că e ușor să spui îmi ești dragă și ești a mea, dar faza e că nu asta e cel mai important lucru. Cel mai important moment într-o relație este acel moment când zi de zi faci ceva ca să o cucerești în continuare, momentul când sinceritatea și respectul dintre doi este mai presus decât orice alt lucru, iar încrederea, înțelegerea și dragostea sunt pe locul întâi.
Vreau să îi mulțumesc pentru tot, pentru asta că mă susține, pentru că se enervează când nu o ascult și dau greș, pentru că are cel mai frumos zâmbet, pentru zilele călduroase din sufletul meu, pentru că am gustat macarons pentru prima dată alături de ea, pentru că îmi spune motănaș când mă alint, pentru acel sărut, pentru fiecare moment petrecut împreună și multe alte “pentru că”… dar cel mai important pentru că ești alături.
Nu îți promit soarele și luna pentru că nu o să pot să ți-o ofer. Dar îți promit că din partea mea vei avea tot ce trebuie să ofere un bărbat unei ființe ca tine. Îmi ești cea mai dragă persoană, să știi!
Un salut, un sărut, o iubire.
To be continued…. )))
“Adevaratele povesti de dragoste nu au final.” – Richard Bach