Paradoxal dar avem în minte pe cel care îl prețuim atât de mult și am suferit atât de mult din cauza lui, dar conștient știm exact nu vom fi niciodată împreună, chiar dacă nu mai este cum a fost, oricum ne construim iluzii și vise.
Trăim în lumea imaginației, fără să observăm că atât de aproape stă cineva care face atâtea gesturi minuscule pentru a te face fericită, dar tot ceva nu ajunge, și parcă și de el ai uitat, și parcă ești fericită singură, și tot ceva nu ajunge.