Ne cunoaștem de când ne-am mutat cu familia la casă pe pământ. Locuiau chiar peste drum de casa mea. Erau o familie modestă, compusă din mamă, tată și doi copii, o fată și un băiat. Între copii era diferența de un an. Am copilărit împreună, toată vară ori eram eu la ei ori ei la mine.
Totul s-a schimbat în viața lor într-o primăvară. Era 5 mai 2007, mama lor a decedat, fiind diagnosticată cu cancer pulmonar. Bunica l-a invinuit pe tatăl copiilor că este de vină de decesul acesteia și l-a rugat să plece din casă. Însă conform documentelor casa era scrisă pe numele bunicii și respectiv tatăl nu are drepturi legale să pretindă la ceva. Bunica l-a alungat, iar el a fost nevoit să se mute cu traiul la fratele său. Copiii împreună cu bunica s-au mutat la apartamentul pe care îl deține, iar casa au dat-o în chirie.
Copiii fiind minori au rămas în grija bunicii, pentru că tatăl nu avea spațiul necesar pentru a îi întreține. În această familie se simțea vizibil că mama ține mai mult la băiat, iar tatăl la fată. Tatăl era sever cu băiatul pentru că făcea multe năzdravănii. Fiul mulți ani a ținut în el o ură enormă față de tată, iar cu lipsa mamei și fiind în preajma bunicii care l-a influențat, fiul nu vorbea cu tatăl, îi întorcea tatălui toate resursele care îi dădea și mai și vorbea urât cu el.
Tatăl a fost nevoit să plece în Moskova pentru a face bani de un apartament, iar în acest timp fiul l-a dat în judecată și l-a dezis de drepturi părintești. Fiind minor bunica era cea care răspundea de el.
Când mama lor a decedat, copii au fost duși la psihologul de la școală. Erau rugați să desene familia lor. Fata a desenat că familia lor este unită, bunica și tatăl se împacă, însă în desenele băiatului, tatăl nu face parte din familie.
Acum după 9 ani de la decesul mamei, bunica și tată nu vorbesc, tatăl muncește unde apucă. Bunica este bolnavă, stă tot mai des țintuită la pat și mereu o acuză pe fată că nu este recunoscătoare de tot de a făcut. Fiul învață la facultate și își permite să ridice mâna la sora lui, s-o insulte și să o facă să tremure. Fata visează să devină profesoară de clasele primare pentru că are o dragoste enormă față de copiii.
Un copil a nimănui, uitat de soartă. Dornică de a-și schimba viața, dar trecut o duce înapoi. E conștientă că situația asta i-a distrus viața. E puternică și rezistă confruntărilor, greutăților și cuvintelor dureroase. Are un vis și sunt sigură că va deveni realitate, pentru că într-o zi va veni și raza de soare în viața ei care o va încălzi necondiționat.