Mă simt fericită toată săptămâna. De duminică seara am început să număr câte zile mai sunt până la ziua mea.
22 de primăveri.
În fiecare an îmi zic că aceast zi de naștere este cel mai frumos.
În clasa a 2-a mi-am făcut ziua de naștere acasă, au venit câteva prietene și ne-am uitat la 101 dalmațieni, eram înnebunită după ei, geantă, toate caietele, creion, pix, toate cu dalmatieni.
În clasa a 4 tot am făcut-o acasă. Atunci pentru prima dată cu băieți. Nici nu-mi amintesc cine a fost. Ne-a dat mama bani să ne ducem la internet cafe. Am ajuns noi acolo și trebuia sa așteptăm vreo ora până se vor elibera locurile. La părinții la sigur că le-am spus că la internet am fost, am cheltuit banii pe cipsuri, apă dulce, ne-am stropit și distrat pe drumuri.
În clasa a 6, am sărbătorit-o la pizza. N-o să uit cum toți, da absolut toți au venit cu suvenire. Acum când le privesc îmi amintesc de acea zi și de cine mi-a dăruit-o.
Am fost mereu o norocoasă că m-am născut la final de primăvară. La școală în clasele mai mari, mereau nimeream la finalul semestrului când profesorii scoteau notele și dacă tot era ziua mea am avut de-a lungul anilor și niște facilitătăți. Țin minte în clasa a 8-a mi-a scos profesoara 10 la geografie, deși eram conștientă că nu știam eu de nota 10, colegii au rugat-o și profesoara într-un final mi-a pus.În alt an la informatică am luat 9 fără să răspund.
La 18 ani am primit cel mai frumos cadou, o excursie prin Europa. Vârsta de 20 l-am întîmpintat în avion. Majoratul american într-un bufet cu multe sushi.
22 de ani a fost minunat, cel mai memorabil.
