Povestea mea cu jurnalismul a început încă de pe băncile școlii, așa când am absolvit liceul și trebuia să depun documentele pentru o facultate aveam alegerea între: jurnalism, asistență socială și relații internaționale. Sistemul de aplicare în Republica Moldova este încă învechit, chișeuri și rânduri imense. De aceea am ajuns să depun actele doar la jurnalism.
Eram în perioada așteptărilor, pentru a afla dacă sunt admisă sau nu. În acea vară Nata Albot m-a întrebat unde am aplicat pentru studii, iar eu i-am spus că la Jurnalism, Universitatea de Stat. Nu a spus nimic, s-au s-a făcut că nu mă aude, că peste ceva timp iarăși m-a întrebat. Țin minte perfect ziua ceea în care tot drumul mi-a povestit despre Jurnalismul din Moldova și că această profesie nu poate hrăni veșnic. Pentru mine atunci ea era perfecțiunea jurnalimului de divertisment, iar Jurnal TV culmea jurnalismului. Eram atât de influnțată că a fost să întreb dacă pot să transfer documentele la altă facultate.
După băncile școlii, Universitatea mi s-a părut prea libertină, ieși când vrei, vii când vrei. Astăzi am primit diploma de licență, nu am avut emoții și am realizat cât de repede au trecut acești trei ani.
În această perioadă am văzut și auzit multe. Profesori geniali cu frazele lor celebre ( numai bine și numai bine, fără doar și poate), profesori cu care am plâns și râs împreună. În trei ani am cunoscut oameni care merită promovați, care au ce spune, vedete care m-au șters de pe facebook sau care îmi scriau singuri pe la miez de noapte despre realizările lor. M-au motivat și cucerit cu povești de viață și care mi-au devenit prieteni.
Am cotrobăit prin cap, ca să realizez că am rămas cu multe cunoștințe. Îmi amintesc la filozofie despre oamenii care ascultă manele, despre cultura comunicării, tipurile de comunicare, legislația mass-media. În vacanța de Paști pentru istoria culturii am citit două cărți și privit o sumedienie de documentare despre Madonna. Acum știu cum se promovează Carla/s Dreams pe rețelele de socializare, despre portalurile unimedia, noi.md, timpul.md și ziarulnațional.md. Îmi mai amintesc despre gesturile celebre ale politicenilor. Am reținut preponderent lucrurile individuale la care am fost interesată.
Nu regret că am absolvit anume această facultate. Nu știu ce mă așteaptă viitorul, dar sunt curioasă să-l descoper. De astăzi sunt șomer cu acte în regulă, dar asta este deja o altă poveste.