– Îmi plac mult poveştile. Hai, micuţule, spune-mi povestea ta.
M-am născut la Rio de Janeiro într-un cartier sărac care se numeşte Vidigal, chiar lângă plaja Leblon, unde se înalţă hotelul Sheraton. Pe plajă, nisipul e mai alb decât albul. Nu ca mine. Oamenii sunt exemplari, bine îmbrăcaţi şi, mai ales, mândri. În veşmintele lor impecabile, dau impresia că ar lua parte la o nuntă. Ca şi cum ar avea o aură în jurul lor. Soarele străluceşte din ei. Şi maşinile lor sunt sclipitoare. Automobilul e simbolul succesului. Ayrton Senna conducea o maşină de Formula 1. Era un erou. Sunt sigur că mii de brazilieni şi-ar fi dat viaţa pentru el. Moartea sa la Grand Prix-ul din Saint-Marin în 1994 a lăsat cu adevărat un mare gol.
Pe cealaltă parte a plajei, în favelă, totul e sumbru şi distrus. Aici, oamenii sunt cenuşii şi sărăcia lor e de abanos, cum spunea mama. Bicicletele sunt ruginite şi rupte, aproape scoase din uz. La Rio, oraş minunat – cidade maravilhosa, cum se vrea a se spune, abundenţa şi lipsurile convieţuiesc. La Rio am înţeles că nu-i adevărat că soarele străluceşte pentru toată lumea. În orice caz, nu în acelaşi fel. Dacă eşti bogat, soarele îţi învăluie sufletul, îţi dezmiardă corpul şi te binedispune ca şi cum cineva ţi-ar mângâia fruntea cu un sărut afectuos. Însă dacă eşti sărac şi-ţi ghiorăie maţele, soarele e cumplit. Îţi arde pielea, te ameţeşte şi te usucă. Te înnebuneşte. O ştiu foarte bine…
Așa începe povestea unui băiat care nu-și dorea nimic mai mult, decât să poată dormi.
Baiatul care voia să doarmă scrisă de Michel Brule este una dintre cărțile care ușor se citește, acest best-seller are doar 100 de pagini. Am procurat-o cu 17 lei de la Cartier în perioada reducerilor de 50%, acum o puteți găsi cu 34.
Michel Brûlé este un editor, scriitor, cântăreț din Quebec. A fondat Editions Untouchables, Editions Michel Brule și Cornac. În 2008, el a fost desemnat al doilea editor din Quebec după vânzările de cărți pentru copiii. Vorbește fluent 8 limbi străine și are o afacere cu bere în Canada. În 2005 a publicat cartea “Băiatul care a vroia să doarmă” .
Îmi place că autorul nu a mizat pe cantitate o carte grosă cu multe descrieri și intrigi, aici el oferă calitate subiectului tratat. Povestea băiatului este una foarte tristă, însă cu un Happy End. Dincolo de aparențe acest băiat de doar 14 ani luptă să supraviețuiască unui sistem, unor principii , nedreptăți pe care îl înconjoară. Povestea este descrisă în orașul carnavalelor, acolo unde băiatul ajunge după ce rămâne singur. Se îndrăgostește, rămâne dezamăjit, își dorește să meargă la școală din nou, se angajează, dar este amăgit și iarăși ajunge să cerșească.
Cum ai putea să fii fericit dacă trăiești într-un castel în timp ce vecinii tăi înoată în rahat?