Avem mașini scumpe!

Vorba bancului. Se întâlnește un american, un rus și un moldovean. La care americanul spune, mi-am cumpărat un Lamburgini, aveam viteză și am dat cu el în stalp, rusul dar eu am cumparat un Mercedes și am intrat într-un copac, la care moldoveanul, dar eu mi-am luat un BMV și am murit de foame. Trăim…

Continuă lectura

Băiatul care voia să doarmă

 – Îmi plac mult poveştile. Hai, micuţule, spune-mi povestea ta. M-am născut la Rio de Janeiro într-un cartier sărac care se numeşte Vidigal, chiar lângă plaja Leblon, unde se înalţă hotelul Sheraton. Pe plajă, nisipul e mai alb decât albul. Nu ca mine. Oamenii sunt exemplari, bine îmbrăcaţi şi, mai ales, mândri. În veşmintele lor…

Continuă lectura

Despre sărbătorile de iarnă

În fiecare an mama mea se pregătește minuțios de sărbătorile de iarnă. Scoate din colțun baniii și merge să schimbe mai mărunte, cumpără portocale și bomboane pentru copiii care vor veni. Mama mea tot timpul spune că dacă va veni cineva vom fi norocoși tot anul. Să cred sau nu în noroc sau lipsa lui…

Continuă lectura

Mama m-a educat altfel

În clasa a 5 am descoperit muzica rap, vedetele de peste Ocean, ziarul Săptămâna si revistele românești. Mă duceam cu autobuzul să economisesc să cumpăram vineri ziarul Săptămâna cu 2 lei 75 bani, cumpăram doar pentru ultimele pagini despre vedete, curiozități și topuri. Revista Bravo era preferata mea. Eram atât de curioasă încât am început…

Continuă lectura

În căutarea sinelui pe un peron

Octavian Paler a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român. A lăsat o amprentă puternică ca dramaturg contemporan. A  murit la vârsta de 80 de ani, dar a lăsat 24 de opere. Paler și-a trăit ultimii ani în singurătate, fără soție și copiii: “Pot să spun că iubesc o femeie, nu c-am iubit…

Continuă lectura

Vreau să …

Vreau să-ți murdăresc prosopul alb de rimel negru. Vreau să mă șterg cu prosopul tău și după tu să nu ai cu ce te șterge. Vreau să găsesc ciorapi murdari și să-i pun la cei curați. Vreau să te pișc, dar tu să mă șantajezi că mă piști mărunțel. Vreau să mă săruți pe frunte…

Continuă lectura

Cărămizile ființei se clădesc împreună

Cărămizile sunt un simbol, simbolul vieții, a locului unde începe totul, acolo unde începe dragostea adevărată. Viața este ca o casă clădită din iubire cu multe frici și sacrifii, dar e o casă unde se adăpostește fericirea supremă. Cărămizile ființei se clădesc împreună pe o prăpastie a experințelor și cunoștințelor dobândite singur, alături de familie…

Continuă lectura

O dimineață de toamnă la Valea Morilor

Mingea de foc a soarelui se ridică încet printre dealurile aurii. Frunzele ruginii ale copacilor încep să cadă una câte una, formând un covor imaginar multicolor, foșnitor. Am coborât atent fiecare dintre cele 200 de treapte și am găsit liniștea, pe malul lacului Valea Morilor. Locul unde poți întâlni de dimineață oameni care fac sport,…

Continuă lectura

15 mai …

Am fost mereu fata tatei, mereu alintată și iubită-mezina familiei. Tata când venea acasă primul lucru îl întrebam dacă mi-a cumpărat ceva dulce, și în fiecare seară îmi aducea ciocolată sau marmeladă. Tatăl meu s-a născut în cel mai îndepărtat sătuc din Sudul Moldovei, acolo unde România este la o azvârlitură de băț. Unde dealurile…

Continuă lectura

Eu VS Mama

De mică toți îmi spun că seamăn cu mama, că am părul blond ca al ei, trăsături fizice. De la ea am moștenit lipsa de calciu în organism și ochii verzi. Mama e o balanță de fire și pe minut își poate schimba părerile total opuse, dar eu taur cu ambiție și încăpăținare. Mama de-a…

Continuă lectura