Am văzut-o prima dată la facultate. Citea mereu la prelegeri. S-a legat mult mai târziu de noi o prietenie. Mi-a dat mai multe lecții de viață. Este uneori sinceră, uneori prea discretă, dar corectă cu toți. Are curiozitatea lecturilor și mereu îmi povestește despre lumea cărților. Nu știu cum le reușește pe toate, hmmm știu care e secretul, e un minion, iată de ce.
- Îmi place s-o ascult povestindu-mi niște istorioare de câteva ori, dar de fiecare dată diferit, dar eu n-o întrerup, doar o admir.
- Îmi place când se încrețește la față, dar eu să-i fac observație mereu, Dianaaaaaaaaaaaa
- Îmi place că se jălui, dar eu s-o suțin.
- Îmi place să-i fac surpize, s-o văd cum se bucură ca un copil.
- Când mănânc paneton mereu la ea mă gândesc, să nu uit pe Diana s-o servesc.
- Îmi place să-i dau bomboane, desigur că intenționat, poate s-a îngrășa un pic, măcar cu un kilogram :D.
- Îmi place când îmi zice Bai ciuvack, tu ce serios :D.
- Îmi place că mă critică atunci când n-am dreptate și râde de mine când fac vreo boroboață.
- Îmi place că e grijulie și că-și iubește surioara.
- Că vrea să rămâie, să dezvolte țara.
- Îmi place că se caută pe sine, că e confuză uneori, dar mereu obtimistă și cu ochii strălucitori.
Azi e ziua ei,
o zi cu multe flori,
urări de bine
și cu mult tort.