Nu vreau să dau nume sau să zic cât sunt de bune într-un domeniu sau altul. Poate cineva o să se regăsească și poate o să înțeleagă cine sunt ele. Nu ăsta e scopul meu. Doar vreau să vă povestesc povestea lor și ce am învățat eu de la ele.
Am cunoscut-o într-o zi de vară. Mi se părea oarecum ciudată și cred că și eu așa îi păream. Am observat-o că se îmbrăca caraghios și mereu mă întreba cum îmi fac părul că la ea niciodată nu e ok. Am mers la un curs și la final mi-a pus nota 8, unicul 8 de la întregul curs, eu care credeam că eram cea mai deșteaptă și că le știu pe toate, iar asta m-a atins. După asta mă uitam sceptică și mi se părea că nu ne prea iubim. Era iarnă și tare frig și ea era îmbrăcată într-un paltonaș subțire, am întrebat-o de ce nu poartă o scurtă, iar ea mi-a spus că nu are, eu cea care am vreo 5 și nici una nu-mi place. Îmi zicea când a ajuns în Chișinău și numai locuia cu mama care mereu îi putea oferi orce, ea nu știa care este valoarea banilor, dacă 5 lei pentru un kg de cartofi este mult sau puțin. De la acea discuție am realizat că ea are cu totul alte valori. Îmi plăcea de ea, pentru că mereu doream ceva să-i demonstrez și mi-a spus odată ceva ce m-a dat cu picioarele pe pâmânt.
Când pentru prima dată am plecat în State, doream să fug de probleme, de situații și nu știu de ce într-un moment dificil am hotărât să aplez la ea. Îmi era atât de rușine de ea, pentru că a observat că ceva nu-i înregulă cu mine și se oferea să mă ajute, dar eu nu vroiam să accept asta. I-am scris și a acceptat șă se vadă cu mine. Mi-a povestit cum nu se înțelegea cu mama ei, că tot ce realiza mamei ei nu îi era îndeajuns. Plângeam ca un copil și ea mi-a spus cum a reușit să fie mulțumită de tot și să nu aștepte de la alții să fie apreciată. Mi s-a destăinuit că calea ei a fost Dumnezeu și că acum tot ce realizează se gândește că o face pentru El, pentru că este mai ușor să dedici activitățile, succesele tale Lui decât să aștepți de la oameni ceva în schimb.
În cea de a doua poveste am hotărât să unesc două destine. Am două prietene, una din ea am cunoscut-o într-o toamnă. Ea nu mă lua în serios, cred că tot credea că sunt o ciudată, pentru că chiar eram. Nu vorbeam cu nimeni și mai mereu comentam ce mă deranja. Am devenit prietene și cu timpul ne-am apropiat, mi s-a destăinuit că și-a pierdut mama când avea 7 anișori. Nu am văzut-o niciodată plângănd, mereu e pozitivă ca un copil și uneori vrei sa te superi pe ea, dar nu poți căci suflețelui ei este plin de dragoste, sunt sigură că va deveni o mămică foarte bună. Cealaltă femeie puternică am cunoscut-o acum doi ani, când am văzut-o mi se părea genul de om cu nasul pe sus, care știe ce vrea. Este frumoasă și se părea că are totul sub picioare. Și-a pierdut și ea mama. Mereu în orce discuție povestea despre ea, și nu o înțelegeam pentru că fiecare amintire este o durere, dar povestea de fiecare dată cu așa curiozitate și mândrie. Într-o zi a început a plânge, iar atunci am înțeleg că toate acțiunile ei erau ascunse sub o durere imensă, iar toate erau o completare. Prin exemplul lor, mama este cel mai frumos om de pe pâmânt, iar dacă greșește nu trebuie să ne supărăm pe ea, pentru că alții nu o au deloc.
Este o femeie frumoasă cu origini columbiene. În această vară mi-a devenit nu doar șefă ci și un bun prieten. Mi-a povestit povestea ei, acum 15 ani s-a îndrăgostit într-un american și el i-a spus hai în America și i-a a plecat. În țara ei natală a terminat inginerie, a făcut practică la Coca Cola, mai are două surori, care nu se prea împacă, a reușit să se căsătorească și să divorțeze, iar cu un copil mic a ajuns în țara tuturor posibilităților. Acum mai are doi copiii, cel mai mare trăiește în Las Vegas și este medic în armata americană. Are cea mai frumoasă casă din câte am văzut la viața mea, deține o mică afacere dulce și în timpul anului predă elevilor limba spaniolă fiind profesoară. După ce ai citit toate astea la sigur ai spune că are o viață ideală, că are totul, că cei mai trebuie. Dar iată, îi povesteam cum foarte mulți studenți rămân pentru a-și construi o viață mai bună. Ea mi-a spus că acum când a ajuns la vârsta de 40 de ani și realizează multe, ea regretă că nu a rămas în țara ei natală. În Colombia ea este inginer, iar în state nu este nimeni. Chiar dacă s-a încadrat în această societate, ea nu se simte comfortabil printre străini, fără prieteni și familie. Anii trec, iar toți banii din lume nu te vor face fericit și împlinit sufletește.
O altă femei, m-a învățat că trebuie să-ți știi prețul. ” Doina, să nu ieși din casă pentru 5 lei “.
Ultima femeie puternică mi-a dat multe lecții de viață, iar cea mai importantă cred că este ca o femeie nu trebuie să depindă de un bărbat. O femei puternică trebuie să câștige și să aibă un buget mic, dar al ei, să nu stea cu mâna întinsă la un bărbat. Să obțină o profesie și să fie independentă, pentru că nu se știe ce se poate întâmpla.