Prin clasa a 5-a am descoperit CD-urile, prieteneam cu băieții din clasă și ei îmi înscriau tot felul de filme, muzică și videoclipuri. Aveam în calculator o mapă specială cu tot felul de muzică, fiecare interpret avea mapa lui. Tot atunci am început să colecționez albume ale interpreților mei preferați. Consideram că dacă un album are cel puțin 3 piese care îmi plac, merită a fi cumpărat. Aveam un scop să procur cel puțin un album pe an și făceam acest lucru mai des înainte de Anul Nou. Tot anul strângeam fiecare bănuț, ca în perioada sărbătorilor de iarnă să-mi iau un album. Locul meu preferat era primul etaj de la magazinul Gemenii, puteam să stau minute în șir, să trec de câteva ori să mă uit la albume, încă acum țin minte că cele internaționale costau 150 de lei, iar autohtone și ruse între 60-100.
Când am mers pentru prima dată în State, erau o mulțime de magazine ce distribuiau albume și mare îmi era mirarea că cele mai vechi, dar albume de Grammy erau mai scumpe decât albumele noi. Industria CD-urilor acolo e foarte vastă, oamenii apreciază munca artiștilor și procură albume mai vechi. Pirateria și drepturile de autor sunt niște legi fundamentale. Deși este interzis, tinerii sunt cei care descarcă de pe siteuri rusești sau mexicane.
Cum se face că în State, albumele se vând. Album 25 semnat Adele s-a vândut în prima zi de la lansare 1000 de exemplare pe minut. La sfârșitul anului citisem topul celor mai neînspirate cadouri de Revelion, și albumul Adele era pe primul lor, oamenii au dăruit albume, o chestionată a sondajului spunea că a primit chiar trei :D.
În anul doi de facultate am avut obiectul legislația, și când am ajuns la subiectul albumelor și distribuirea pe internet, profesorul mi-a spus că menirea muzicii este să ajungă la cât mai mulți ascultători. Avea el dreptatea în ce spune, dar tot eu cred că oamenii trebuie să cumpere albume.
Recent am fost în apropiere de Gara de Trenuri, și era un flux atât de mare de oamenii, eu curioasă m-am dus să văd ce este acolo. Oamenii au ieșit în stradă și își vindeau lucrurile și mai ales amintirile. Pe o pătură erau niște albume, eu m-am repezit să pun mâna pe ele. Erau albume de toate genurile, mi-a spus că costă între 5-15 lei. Eu bucuroasă mi-am luat câteva, am interecționat cu bărbatul. Mi-a mai spus că are peste 300 de albume și peste 500 discuri vinil, m-a invitat la el acasă să-i văd colecția, mi-am notat numărul. Plecasem mulțumită, pe drum nu-mi ieșia omul din cap. Cum un album poate costa 5 lei? nici materia primă nu costă atât.
Și atunci mi-am promis că nu vreau să ajungă ziua să fiu nevoită să renunț la colecția mea.