Nimic nu este întâmplător!
Universul nu este chiar atît de leneş. Pe drumul vieţii noastre întâlnim oameni diferiţi, cu suflete ce ascund poveşti unice, necunoscute. Oameni cu caracter diferit, cu gândire diferită, aşa cum e şi normal să fie. Sufletul nostru este mereu deschis pentru cunoştinţe noi.
Vă propun să ne gîndim la o casă, la o simplă casă. Ce este ea? Casa este o clădire destinată pentru a servi de locuiţă omului. Păşesc pragul casei rudele, prietenii, cunoscuţii. Ei intră şi iesă. La fel este şi omul. Fiecare om ascunde o lume interioară bogată, chiar dacă este sărăc, bogat. Acolo locuiesc toate durerile, bucuriile, gândurile omului, iar sufletul omului este casa omului. Acolo primim noile noastre cunoştinţe, sufletul fiind un hotel, cheile sunt mici bucăţi ai inimii noastre, noi le oferim cu drag, crezând că voi avea grijă de ele, însă oaspeţii dragi nu spun cât timp vor rămâne.
Lucrul banal este faptul că cheile nu le lasă, dar cheile sunt bucăţi și inima rămâne din ce în ce mai ruptă, pentru că aşa-s oamenii, folosesc hotelul pentru scopurile personale, fac ceea ce şi-au pus în plan şi pleacă, dar dacă revin din nou la ideea că nimic nu este întâmplător, atunci concluzionăm că persoanele care intră în viaţa noastră nu vin pur şi simplu.
Unii ne ajută, alţii ne dă lecţii de viaţă, alţii ne avertizează, însă inima rămâne ruptă. Cel mai bun remediu este singura cheia cu cuvintele care se zic “foarte greu” : scuză-mă. E puţin să iubeşti doar persoana dată, trebuie s-o înţelegi, să respiri cu ea. E puţin doar să o cauţi, trebuie să nu o pierzi.
Autor: Capitolina Mircos