Originea și perspectiva vieții și ființei omului descoperă caracterul lui sacru, iar recunoașterea caracterului constituie premisa respectării vieții.
Un om demn se arată întâi de toate demn față de viața lui și față de sine.
Cine sunt eu că exist pe această lume? Ce este viața? Ce este fericirea absolută? Există vreun scop ascuns al acestei vieți parcă lipsită uneori de sens? Ce avem de învățat pentru a trăi o viață demnă?
Nu cred că există un răspuns concret la aceste întrebări. Aceste întrebări provoacă setea de a descoperi viețile altora care ne pot servi drept surse de inspirație și example de urmat.
A trăi viața în demnitate înseamnă a fi stăpân pe propria soartă, pentru a schimba destinul. A fi demn rezultă din acțiuni. Nu e atât de important să primești ceva în schimb, ci cât oferi și dăruiești în clipa asta. Nu mâine ci aici și acum.
O viață demnă este respectul față de propria viață, când te bucuri de o rază de soare, de picătura de rouă sau zâmbetul unui trecător, când știi că ai un drum și el e cu multe obstacole, când ești mulțumit de tot ce ai și trăiești fiecare clipă alături de cei care te iubesc cu adevărat.